Copilăria în Bucovina m-a învățat cu munca, dragostea È™i învățătura. La început îl încurcam pe tata, în muncile lui din gospodărie. Apoi o încurcam pe mama, îi încurcam pe fraÈ›ii mei, defapt îi încurcam pe toÈ›i.
Când am crescut, am început să îndrăgesc bucovinencele. Îmi amintesc că odată, am încurcat niÈ™te fete, mai mari decât mine, care aÈ™teptau È™i ele pe nu È™tiu cine. Atăt de rău le-am încurcat, că mă strigau buruiană rea. Ce nu È™tiau ele È™i nu stiam nici eu pe atunci, este că uneori buruienile pot fi chiar bune. La noi în Bucovina, există dintotdeuna niÈ™te babe, care fac din orice, leac spre vindecare. AÈ™a s-au păstrat tradiÈ›iile buruienilor de leac din Bucovina.
Când am devenit om mare, m-am facut slujitor al pădurii, meserie pe care o practic de 40 de ani, o ocupaÈ›ie nobilă care presupune un fel de haiducie fără sfârÈ™it. Eh, mai nou È™i cu bani mai puÈ›ini…
Lucrul cel mai interesant despre mine este că nu ma pot întoarce la natură, pentru că eu sunt deja acolo. Și uitându-mă de jur împrejur, îmi reamintesc de cele învățate de la nevestele satului, unele fără vârstă, altele ceramică populară, adică transformate în oale È™i ulcele. Și cum îmi este foarte greu să recunosc că sunt È™i eu un fel de babă, mă gândeam să povestim împreună despre păstrarea reÈ›etelor de leacuri strămoÈ™eÈ™ti. Bine, È™i ceva mai recente, dacă insistaÈ›i..
Mai devreme sau mai târziu, o să trebuiască să ne întoarcem la natură, să ne redescoperim gustul È™i mirosul È™i să trăim printre flori, fructe, copaci È™i mai ales printre sfinÈ›i, iar Bucovina are toate acestea.
Încercăm să facem produse pe care cu drag le puteÈ›i oferi copiilor È™i nepoÈ›ilor voÈ™tri È™i pe care voi înÈ™ivă să le descoperiÈ›i cu interes.
Deci, haideÈ›i să facem o pauză în alergarea noastră fără sfârÈ™it È™i să ne reobiÈ™nuim să bem un ceai, cu un om drag, aÈ™a pe tihnă È™i atemporal.
Și ca să nu bănuiÈ›i (cum se spune la noi în Bucovina), ceaiul îl dăm noi…
